O buclă spațiu-timp

by Alisia Tbx
0 comment 15 views

Stau scufundată în propria-mi duhoare
Emanată de pielea-mi ciocolatie
Un abur gălbui
O duhoare atât de densă
Mai densă decât o ceață apărută după ploaie

Stau întinsă
Iarba-mi gâdilă tălpile goale
Stau pe spate, cu membrele depărtate
Privesc o stea
O stea ce luminează alb
O privesc cu drag, căci îmi e speranță

E singurică printre norii denși
O privesc ca prin oglindă
Strălucește alb în întuneric și negura-n lumină
E opoziție, haos și plăcere
E mister, e zâmbet, e râset și plăcere
Este ceea ce-și dorește

O privesc zâmbind și lacrima-mi stângace se prelinge pe obrazul șchiop
Aș vrea să simtă și plăcere
Nu doar lupta printre nori
Cum de astfel simt și eu
Doar duhoarea care-mi intră printre nări
Și-mi iasă prin piele, un ciclu nesfârșit
O buclă spațiu-timp

Încearcă și aceste articole

Leave a Comment

* Prin folosirea acestui formular îți dai acordul ca datele tale să fie utilizate și păstrate pe acest site!