Ești apă!

by Alisia Tbx
2 comments 53 views

Buzele moi și pline ating paharul rece. Lichidul incolor se prelinge ușor înspre abisul întunecat. Atinge cu delicatețe bezelele rozali și un picure căzu în acesta. Căderea părea infinită. O liniște sumbră predomină în întuneric.

Un ecou cutremură întreg abisul când picurele se izbi puternic de sol. Lovitura provocă dezbinarea picurelui. Molecule din acesta se strecurară printre crăpăturile pământului.

Un cântec tulburător și făuritor de viață tachinară fiecare moleculă și atom din picătura de apă. Era o chemare, iar picătura asculta vrăjită.

Sunetul devenea din ce în ce mai puternic cu cât picatura străbătea mai multe crăpături și se adâncea mai mult în sol. Solul devenea răcoros și alunecos.

Picătura străbătu și ultima crăpătură, iar o cădere lină îl conduse în brațele mulțimii de picături care se grăbeau să străbată lungul drum spre marea orchestră.

Mulțimea învârtea, răsucea, amețea, picătura proaspăt apărută. Aceasta nu se dădea bătută, se urca pe alte două picături, hotărâtă să rămână deasupra. Primejdia însă era aproape.

O căprioară își aplecă capul pentru a se putea adăpa din râu. Picăturile erau absorbite de gura lacomă a acesteia. Picătura se aruncă în mulțime, renunțase să lupte pentru a sta deasupra, acum înota sub aceasta. Era liniște sub aceasta, iar orchestra se auzea mai puternic și mai cutremurătoare era vibrația ei.

O algă gâdilă picătura, aceasta râzând ușor, bule de aer ridicându-se. Un peștișor roșiatic trecu în viteză pe lângă picătură invartind-o, aceasta ajungând cu picioarele în sus. Încă o dată și încă o dată peștișorul înota din ce în ce mai aproape. O vâna.

Picătura se agită cuprinsă de teamă. Peștișorul se apropia cu viteză, dar ceva îl sperie și se retrase. Picătura se întoarse și căscă ochii când descoperi vârtejul. A început să înoate, dar în zadar, era prea târziu. Vârtejul o ameți, o învârti și o răsuci.

Orchestra se auzea din ce în ce mai clar. Picătura privi uimită oceanul care o înghițise. O sumedenie de ființe neidentificate mișunau dintr-o parte în alta.

Atenția i-a fost captată de un aripat cu coda lungă, piele lucioasă și cu o gaură în creștetul capului. Se îndreptă către misterioasa făptură cu bot lung și corn. Aceasta înota relaxată spre sunetul orchestrei. Entuziasmată picătura se agață de cornul acestuia.

O multitudine de picături dansau în horă pe ritmul orchestrei. Picătura se desprinse de cornul făpturii misterioase și înota spre mulțime. Acolo se îndrăgosti de o frumoasă picătură cu ochi albaștri ca cerul și păr lung de culoarea oceanului. Purta o rochiță de alge. Aceștia s-au căsătorit la scurt timp, iubirea lor fiind mare au dat naștere unei fice și unui fiu.

Era o vreme însorită, razele soarelui ardeau oceanul culegând suflete bătrâne. Sosise vrea plecării. Picătura privii imaginea soției sale înrămate în alge și își îmbrățișa copiii mari.

Înota spre suprafața apei. O rază se apleacă și îl luă în palma sa ridicându-l la ceruri. Picătura sări pe vata albă și fugi spre soția sa. Aceasta îl îmbrățișă. Urmară zile frumoase și călătoriră peste tot prin lume.

Un cutremur ii zgâlțâi pe cei doi amorezați. Picioarele li se scufundau în vata albă. O cădere dură urma. Aerul sculptă picătura, aceasta deveni lucioasa și tânără.

Un ecou cutremură aerul când picătura lovi solul, apoi strecuradu-se printre crăpături urmărea cântecul.

Încearcă și aceste articole

2 comments

Elena 24 iunie 2020 - 8:52

Felicitări pentru acest text minunat. Scrie în continuare, bucurându-ne cu creațiile tale.

Reply
sikis 17 decembrie 2020 - 22:24

I truly appreciate this post. I have been looking all over for this! Thank God I found it on Google. You have made my day! Thank you again. Diannne Guss Rosemarie

Reply

Leave a Comment

* Prin folosirea acestui formular îți dai acordul ca datele tale să fie utilizate și păstrate pe acest site!